Dragă Matei,
Ne-am trezit împreună. Tu, tatonând cu picioarele deasupra-capului meu, eu, molfăind ultimii dumicați de somn. Am bâjbâit cu frimituri la ochi până în dreptul jaluzelelor și am declarat ziua nouă. Apoi, ca de nicăieri și de peste tot, prin încrengătura rutinei noastre, și-a făcut loc o ciupitură verde și am știut că voi începe să îți scriu scrisori. Fiindcă neajunsurile îmi vor părăsi gura mai des decât îmi pot imagina, îți las țărmurile de care ele se vor desprinde.
Astăzi este despre momentele în care vei căuta răspunsuri și eu sau cei pe care îi vei întreba nu le vom avea. Vom vorbi în dodii sau poate le vom pune în cuvinte pe care doar noi le înțelegem. Poate vom confunda răspunsurile noastre cu ale tale și ne vom răsfăța ascultându-ne, chiar și după ce tu ne-ai repetat din priviri să ne oprim. Vom cita clasici și neamuri, vom înșirui istorioare și vom monta argumente pe certitudinea că, dorindu-ți binele, și ele sunt bune.
Așa că îți scriu să rămâi cu întrebarea. Rămâi cu întrebarea și caută un copac. Chiar și o floare în ghiveci va fi potrivită. Cât timp vei privi cu atenție, răspunsul de care tu ai nevoie se va ivi. Lasă-i timp să se scuture de toate ce s-au cățărat pe spinarea sa, cu sau fără ajutorul nostru, și din de-nerecunoscut, va re-deveni evident, familiar, firesc.
Am încredere în tine.
Pe curând,
mama
7 Comments
Superb!
Mulțumesc din suflet!
Matei e asa norocos sa te aiba ca mama, iar felul in care il ghidezi este unic si plin de iubire.
Mulțumesc și sper să crească simțind ce ai descris!
Tot ce scrii are așa un ecou în sertărașele mele… Dar această primă scrisoare mi-a umplut inima de amintirea începutului. Abia le aștept pe următoarele ❤️
Cea mai mare bucurie legată de scris este când aud sau citesc astfel de cuvinte. Mulțumesc din suflet!
Și eu abia aștept să aflu ce îi voi scrie în următoarea.
[…] Prima scrisoare […]