Lecțiile în context
- Cred că pot fi relevante în viața oricărei persoane, nu doar în viețile celor care lucrează cu copii.
- Mi-am imaginat o lume în care toți adulții cunosc și aplică aceste lecții. Ar fi aceasta o lume în care mi-aș dori să trăiesc? Da.
Prima lecție: Unde? În relație.
Energia se răspândea în toate direcțiile. Mă uitam la ce era și la ce nu era în jurul meu. Supărarea s-a transformat în înverșunare, înverșunarea în oboseală cronică. Funcționam la limita sustenabilității. Apoi, am mers la psihoterapie. Întrebările, meditația și exercițiile mă odihneau săptămână de săptămână. Treptat, ochii mi s-au mai limpezit și înverșunarea s-a dat jos de pe memorie. Mi-am amintit o idee din academia Teach: cel mai bun loc pentru a crea și pentru a susține învățarea este relația pe care o ai cu copiii.
Provocările nu au dispărut, însă am putut să le consider dintr-o perspectivă (mai) optimistă. Mi-am concentrat atenția pe ceea ce puteam focaliza în controlul meu, într-un mediu nou și complex. După cum mi-a spus și persoana de sprijin din echipa Teach, muntele îl urci pas cu pas. Mi-am admirat puțin adidașii. Gradual, atenția si-a lărgit orizontul de acțiune. Urcam, încet și sigur.
Implicarea în aici și acum a hrănit perspectiva și a adâncit înțelegerea provocării. Cu ochii, mintea și sufletul orientate către copii, am făcut cel puțin atât: au simțit că sunt cei mai importanți în dansul educației.
A doua lecție: Cu ce? Cu cine.
Experiențele, pasiunile și emoțiile noastre sunt printre cele mai valoroase resurse, oriunde vom alege să pășim. Felul în care ne purtăm rutinele, atitudinea din sculare până în culcare, modelează, pentru copiii de toate vârstele, valorile noastre și sunt exemplele care rămân peste ani. Și acum o văd pe doamna învățătoare cum pregătește fiecare detaliu cu grijă; înainte de auxiliare și grafici complexe, ea scria, desena și xeroxa caiete de lucru stufos de frumoase pentru fiecare elev, în fiecare semestru și pentru fiecare vacanță. O văd și pe doamna profesoară de română (V-XII) cum ne povestește despre curentele literare cu pasiune și umor. Cum ne stârnește să facem legături dincolo de comentarii și cum ne-a fost alături când piticii vârstei ne jucau în cap. Mai mult decât o lectură sau o prelegere, felul în care suntem, în care întâmpinăm oamenii transmite cel mai bine lecțiile despre umanitate.
Pe lângă resursele interioare al adultului în (inter)acțiune, fizicul său nu este de neglijat. Corpul trebuie să fie bine hrănit, odihnit și îngrijit. Pentru a fi mai mult decât funcțional și pentru a oferi modelul unei relații sănătoase cu sinele. Voi descrie amănunțit portretul profesorului în articolul următor, urmărind cărțile „Învățarea vizibilă” de John Hattie și „Classroom vibe” de Timothy O’Leary. Articolul va continua discuția despre motivație.
Materialele de studiu, încălzirea, băncile (in)comode – și lista continuă, sunt importante. Nu vreau să las impresia că lecția încurajează discret să ne mulțumim cu prea-puținul din prea multe școli. Lecția este că dincolo de nevoile materiale, adică și atunci când ele vor fi complet satisfăcute, va persista nevoia copiilor de a fi expuși prezenței omului care trăiește valorile educației.
A treia lecție: Cum? Cu susținere.
Scriind, mă minunez încă o dată; cât de important este să ne păstrăm timp și spațiu pentru a ne reconecta cu ideea că oamenii sunt cheia și scopul educației. Este atât de evident, încât devine straniu. Ca atunci când un cuvânt pe care îl folosești frecvent sună, dintr-o dată, străin, și începi să îl repeți și să îl silabisești, captivat de sunetele care îl formează.
Celor două lecții, se alătură ultima: avem nevoie de oameni care să ne susțină și care să ne tragă de mânecă. Care știu că pe munte pot veni toate anotimpurile într-o zi. Oameni care aplică prima lecție astfel încât să învățați împreună din relația voastră. Teach for Romania este o comunitate în care profesorii găsesc o astfel de susținere, printre colegi de generație, alumni și membrii echipelor de suport. Pentru mine, a treia lecție a fost cea care le-a făcut inteligibile pe celelalte.
Pauză
Redescopăr frecvent ideile de mai sus în ipostaze noi și revin la ele când vizibilitatea de sub oceanele de informație scade. Sper că ele vor ajunge la tine ca o pauză de reflecție.
Un ultim gând: dacă vrei să îți povestesc mai multe despre programul Teach for Romania – despre procesul de selecție și formare, despre provocările cotidiene și susținerea pe care organizația o oferă în timpul și după cei doi ani de program, scrie-mi și voi răspunde.
Pe curând,
Nastasia
P.S. Ce îți amintești despre profesorii tăi/modelele din copilărie?
