Catalogul Povestitor: Întrebări?

Introducere

Bună ziua, bună seara și bine v-am găsit

La porțile junglei de neîmblânzit!

Cu toții v-așteptăm în desiș cu sete:

șerpi, șoricei și alte șirete.

De poftiți, în dar, sfatul unui călător

De secole cutreierând, Povestitor…

Este o perioadă cu puține răspunsuri și nenumărate nesiguranțe. În astfel de momente, ne întoarcem la povești: istorii, basme, întâmplări de-ale părinților, zvonuri de-ale vecinilor, filme, jurnale…

Într-o scurtă scrisoare pentru Matei, încercam să îi explic fascinația pentru întrebări pornind de la forma semnului de întrebare ce îmi pare o gură deschisă a cărei suflare animă tot în calea sa. Sau, de-l mai gâdili încă un pic, un cârlionț ce tresare în creștetul unui copil uimit. În următoarele articole, zece povești și mult mai multe întrebări ne vor apropia subtil de teme-valori precum adevăr, responsabilitate sau prietenie. Fără a propune abordarea ca infailibilă, o înaintez în vizorul vostru pentru inspirație și motivație.

Fiecare articol:

1. va adresa o temă principală,
2. pornind de la o poveste publicată sau una scrisă de mine,
3. pe baza căreia voi sugera întrebări și activități ce pot naviga între tărâmurile Clasă și Acasă.
4. De asemenea, voi include propunerile strânse de la voi pe @catalogulcret. Lista rămâne, firește, deschisă.

Unele povești sau idei au fost testate la clasă (pregătitoare-I), altele vă vor întâmpina precum mi le imaginez când voi reveni la școală. Deși în mintea mea este Marele Mic Școlar, sper că veți simți că mă adresez și celui etern din voi.

În completarea acestor detalii, simt nevoia să creionez câteva rânduri despre…

Farmecul întrebărilor

Alături de lectura cu voce tare, discuțiile ce acompaniază o poveste au efecte magice atunci când sunt ghidate de întrebările potrivite: inspiră, motivează, vindecă, relevă… După cum îmi indică lalelele din vază: „Cu o întrebare nu se face primăvară, dar cu mai multe și potrivite o chemi, iar ea te va auzi.”

Imaginează-ți că întinzi degetul sau întorci privirea într-o direcție. (Cu cât mai dramatic, cu atât mai bine.) Ce se va întâmpla aproape mereu? Cei care te privesc și care îi privesc pe aceștia își vor îndrepta atenția într-acolo. Simplificat de asemănător, atunci când primim o întrebare (bună, potrivită), atenția pleacă mod automat (reflexiv) în căutarea unui răspuns și se eliberează serotonină.

Acum, amintește-ți o întrebare care a rămas cu tine datorită răspunsului pe care l-a revelat sau subliniat. Mă voi referi la astfel de întrebări ca fiind potrivite. Nu doar corecte sau deschise, ci relevante pentru om în etapa/situația de viață în care se află. Este foarte posibil ca doar el/ea să descopere, imediat sau mai târziu, că o întrebare a fost potrivită. Cu atât mai rar vom ști noi, cei ce întrebăm, dacă a fost așa, ținând cont că adesea întrebările noastre au alte intenții, conștientizate sau nu. În seria Catalogul Povestitor, îți propun să ținem cont de posibilitatea de a întreba altfel. De aceea, întind degetul către următoarele idei despre croirea unor discuții semnificative.

Cinci idei

1. Contextul – suntem amândoi/toți disponibili pentru o poveste și aprofundarea sa? Oboseala, foamea sau bagajele supărărilor de peste zi pot sabota și cele mai nobile intenții. Verificați, adresați și dacă nu este momentul acum, amânați cu intenția de a vă îngriji ca data viitoare să fiți mai pregătiți.
2. Menționez contextul deoarece discuțiile pe care ni le dorim consumă resurse. Da, hrănesc nevoia de conectare și învățare, însă pentru a ajunge în acest punct este nevoie de o minimă disponibilitate fizică și emoțională.
3. Intenția – fie că vei alege să urmărești mai îndeaproape sugestiile Catalogului Povestitor, sau vei culege doar recomandările de titluri, intenția ta în relație cu povestea și copilul va amprenta discuția. Alege să îți clarifici intenția – vreau să petrec timp fără distrageri alături de copil, vreau să îi împărtășesc copilului din valorile mele, vreau să înțeleg mai bine ce impresii au prins sămânță, etc.; te va ancora în prezentul discuției.
4. Intuiția – pe cât de valoroasă este intenția ta în dirijarea energiei (proprii, energiei discuției), copilul te va întâmpina și cu frământări sau nevoi nebănuite încă. Permite-ți să le primești cu iubire pe toate și intuiția te va ghida. Evită transformarea intenției în rigiditate.
5. Oferă spațiu copilului să exprime întrebările pe care le are. Alături de tine va învăța cum să (se) întrebe și să accepte timpul necesar răspunsurilor. Mai mult, când formulează singur întrebări, învață cu toată ființa sa. Suntem mai implicați în proces dacă ne formulăm singuri întrebările de care avem nevoie.

Drept urmare

„Nu există întrebare greșită” este un început bun pentru stimularea curiozității în clasă sau acasă. Nu este, însă, și destinația aventurii în care pornim. Cu fiecare pas, ne vom apropia de întrebări esențiale. Să exersăm, deci, și să punem întrebări potrivite pentru dezvoltarea moralității copilului de lângă noi. Firește, nu le vom găsi pe toate, nu toate vor cântări la fel, iar unele vor răsări într-un alt timp. Totuși, să încercăm!

Simt o responsabilitate îmbucurătoare față de ceea ce voi scrie și sper să o transmit prin alegerile pe care le voi face.

Pe curând, despre fericire,

Nastasia