Catalogul Montessori: Prin ce ferestre privim?

Mă opresc în mijlocul trotuarului, cu naniferul Matei ca martor, și rumeg o melancolie prin câteva ferestre ale școlii din drum. Dacă aș putea, m-aș transforma în muscă sau altă sâcâitoare, în dreptul fiecărui geam ce vrea să spună o poveste, pentru a-mi satisface, aproape neobservată, curiozitatea. Cum, contrar zvonurilor, nu sunt vrăjitoare, nu am avut de ales și am rămas sâcâitoare în dreptul ferestrei pe care se întindeau fulgi și oameni de zăpadă. Cum este clasa aceasta acum, în ecoul foarfecilor care s-au frământat să o decoreze? Ce momente o vor păstra în amintire? Vorbind cu mine și cu aranjamentele, o muscă mi-a debusolat poezia din priviri și masca de pe nas. Era timpul să mă întorc acasă.

Sala de clasă

Înainte să vă povestesc despre ceea ce am învățat în cursul pe care l-am urmat mulțumită colaborării Teach for România și Montessori Institute Bucharest, este esențial să numim ceea ce știm, ceea ce am trăit și felurile în care aceste experiențe ne conturează dezirabilul. Așadar, vă propun o pauză pentru vizualizarea sălii de clasă ideale și a modurilor în care ea se întrepătrunde cu sala în care ați învățat/predat.

Exercițiu

1. Cum arată sala de clasă ideală? Ce sunete auzi? Ce vezi privind afară? Ce pot să văd dacă mă opresc în drum? 
2. Care sunt cele mai importante trei elemente din sala de clasă ideală? 
3. Ce are această sală de clasă în comun cu sălile de clasă pe care le știi? 
4. Ce este în clasa pe care o știi și nu găsești în cea ideală?
5. Ce nu este în clasa pe care o știi și nici nu ți-ai dori să fie?

Dacă v-au animat întrebările, cred că ele vor primi niște răspunsuri cel puțin la fel de interesante din partea copiilor cu care lucrați. Îmi imaginez multe săli de clasă, desenate sau machetate, și mă ciupesc întrebările:

• Ce vor avea în comun?
• Cum se poziționează copiii față de ideal și față de actual?
• Cum ar acționa acum să aducă îmbunătățiri sălii lor de clasă? 

Dacă articolul vă va inspira în activitatea de la clasă, voi fi recunoscătoare să aflu și să discutăm despre rezultatele acestei munci de cercetare iubisferică. Domnește ideea că se pot întâmpla minuni pornind de la întrebări și de la tendința oamenilor de a se implica în povești.

Spațiile Montessori

Revenind la oile nostre care pasc meticulos și nu se zbenguie în căutarea altui rost, dr. Montessori vorbește despre spațiul de învățare ca fiind pregătit și în pregătire. Pregătit pentru că este un spațiu în care intenția cu care este construit/aranjat este conștientă de tendințele copiilor. Concret, acest spațiu permite copiilor:

• Să se miște și să se orienteze (opusul fiind înghesuială haotică)
• Să lucreze împreună în perechi și în echipe (opusul fiind mobilierul înfipt în podea)
• Să acceseze toate materialele didactice (opusul fiind cele încuiate sau cocoțate pe dulap)
• Să lucreze la proiecte ample, cu resurse variate (opusul fiind proiectele printate cu punctualitate, la nevoie) 

Cele trei aspecte ideale ale unei săli de clasă Montessori, după înțelegerea mea, ar fi deci:

1. Clasa este spațioasă (sau aranjată în așa fel încât să se simtă spațioasă și primitoare) 
2. Mobilierul este potrivit pentru grupa de vârstă și adaptat învățării colaborative
3. Materialele sunt accesibile oricărui copil, odată ce a fost instruit cum se folosesc

Printre mese, scaune, foarfeci și proiecte, ordinea circulă cu prioritate. Ordinea și grija pe care o formează permit copiilor să se orienteze cu succes, să acționeze cu exactitate, să repete și să se perfecționeze. 

Clasa Montessori este, în același timp, în pregătire, întrucât adultul observă constant modurile în care copiii interacționează cu spațiul și cu resursele sale. Astfel, poate investiga, spre exemplu, de ce o resursă nu este folosită aproape deloc și va afla că amplasarea o dezavantajează. Sau că s-a dezvoltat o preferință pentru o anumită zonă a clasei și aceasta va servi ca inspirație pentru restul spațiului. 

Acel ceva

Spațiul Montessori este guvernat de trei reguli ample:

Regulile sunt generoase cu discuțiile despre responsabilitate, moralitate și excepții, de-a lungul anilor de studiu. Deși simple în formulare, ele păstrează ascunzișuri pentru fiecare nevoie a copiilor de a explora.
Aceste reguli pornesc din nevoia de a învăța în relație cu ceea ce este tangibil și creează atmosfera clasei sau spațiul intangibil, după cum îl numește dr. Montessori. Fermecător de dificil de surprins în cuvinte, energia unei spațiu, a unei săli de clasă, este alimentată de interacțiunile pe care le găzduiește. Acestea, la rândul lor, se reglează constant prin experiențe noi și lecții de grație și curtoazie. Astfel, clasa (ca tangibil și intangibil) va oferi copiilor o primire securizantă, necondiționat iubitoare.

Emoția/atmosfera este antrenată de mobilier sau alte resurse fizice, dar, spre oportunitatea fiecărui grup de elevi din lume, își poate manifesta independența. Când predam într-o sală friguroasă, construită din containere, fără izolație, în care podeaua și pereții înghețau peste noaptea dintre munți, când numărul nostru depășea orice recomandare oficială, clasa a fost un altfel de acasă datorită efortului tuturor de a lega relații, de a asculta și de a permite schimbărilor să se desfășoare. Cele mai frumoase luminițe de Crăciun au fost prinse cu bandă adezivă pe un perete pe care curgeau picături de apă și au bucurat și prin ferestrele aburite copiii ieșiți în pauză.

Ferestre cu mâini și picioare

Cu pulsul antrenat de amintirile din Gârcini, țin morțiș să consemnez că adesea m-am blocat în min(t)e pe subiectul resurselor și al lipsei lor. Mai mult, am privit cu gelozie clasele Montessori, păcălindu-mă că materialele didactice fac toată treaba. De obicei, gândeam așa când rezervoarele cu inspirație și energie fizică erau golite. Era ca și cum îmi ofeream o scuză să lenevesc (a se înțelege odihnesc) pentru că nu vedeam încă unde este cea mai valoroasă resursă. Concentrată pe ceea ce era în afara mea și pe ceea ce trebuia să se întâmple acolo, pierdeam din vedere, sau mi se părea imposibil, că relația și felul în care eu sunt sunt să conteze (cel mai) mult.

Pentru că am ajuns pe fir până aici, vă menționez că în articolul următor ne vom apropia de locul adultului în constelația Montessori. Indiferent de rolul pe care îl aveți în interacțiunea cu un copil, adultul imaginat de Maria Montessori vă poate ghida prin jungla misterioasă a devenirii.

Pe curând,

Nastasia