De ce păpușile de mână?
Păpușile de mână sunt creatoare de magie. Îmbrăcate cu povestea pe care o joacă, ele devin arhetipuri care mediază comunicarea între ceea ce este și ceea ce poate fi. Indiferent de decor, păpușile de mână pășesc pe un fir elastic ce mișcă granița dintre real și imaginar. Până la sfârșitul articolului, sper să te conving că păpușile de mână nu sunt doar pentru teatru. Că potențialul lor este într-atât de fascinant, încât povestea clasei tale are nevoie de ele.
Când scriu despre păpușa de mână, mă refer la toate alternativele sale: pentru deget, pe băț sau pe fire, urs bosumflat sau prinț dezorientat, din materiale textile sau hârtii rapid decupate, cusute atent sau cumpărate. Chiar și un penar sau o pietricică poate să devină păpușă de mână în spațiul creat de păpușar, personaj și public. Propunerea mea este dublă: întâi, să fii tu maestrul păpușar și apoi, să creezi contextul în care copiii să devină la rândul lor maeștrii.
De ce și cum să fii un maestru păpușar
- Captează atenția și imaginație cu povestea sa.
- Transformă atmosfera clasei, adesea din agitație în fascinație.
- Susține formarea legăturilor interdisciplinare.
- Încurajează dezvoltarea competențelor de comunicare orală și scrisă, în feluri directe și discrete.
- Dezvoltă inteligența socio-emoțională.
- Formează atitudini și comportamente care stimulează motivația.
- Mediază situații provocatoare.
- Creează o relație pozitivă cu evaluarea și feedback-ul.
Ofer indicii despre cum reușește să facă toate acestea în ultima secțiune a articolului.
- O păpușă de mână care, în primul rând, îți stimulează ție potențialul creativ. Vei improviza adesea în dialogul dintre personaj și public, de aceea recomand să rezonezi cu păpușa și cu personajul său.
- Un personaj pe care îl croiești și care, oricât de extravagant în prezentare, va avea în comun cu copiii provocări, preferințe, griji, întrebări și erori.
- O poveste de început simplă, pe care o construiești cu un scop în învățare și pe care o personalizezi pe măsură ce relația cu publicul crește.
- Spirit de observație: care sunt particularitățile vârstei și ale colectivului? Cine ar putea să le adreseze cu empatie și un strop de umor? Să fie oare un iepure sau un broscoi? Un supererou nemaiauzit? Va depinde de tine și de ceea ce observi.
- Exercițiu în a fi alături de personaj – în fața oglinzii sau prin sufragerie, să vă familiarizați unul cu celălalt.
- Identificarea și planificarea momentelor din lecție/zi în care prezența sa atrage și nu distrage.
3 personaje iubite
Urmărind rețeta, am răspuns nevoilor clasei cu trei personaje. Copiii au construit o relație puternică și continuă să întrebe despre ele. Vă invit să faceți cunoștință!
Puiul de Atenție
A ieșit din ou la începutul clasei pregătitoare. Freamătul din clasă l-a ademenit. Întâi, Puiul de Atenție a fost complet invizibil. Îl țineam în palme, vorbindu-i șoptit, alintându-l ca o adevărată găină. Apoi, fiecare copil a avut un pui al său. Îl dezmierda la începutul orei, apoi îl punea într-un cuib pe colțul băncii. Din când în când, verificam împreună că puii sunt bine. Puiul de Atenție a prins și chipul unei păpuși de mână. Ușor ciufulit, curios și uneori agitat de toate întrebările pe care le avea despre această lume mare.
Vă recomand să adoptați personajul dacă aveți nevoie de:
- o ancoră pentru aici și acum și de o tranziție între pauze și ore
- un sprijin pentru întrebarea “Ce știm/ce am învățat?”
- un mod de a exersa atenția și grija
Doamna Păienjeniș
Deși este la pensie, doamna Păienjeniș se prezintă în continuare ca doamna profesoară de matematică. Iubește să rezolve Sudoku și integrame, țese zilnic și are nevoie de ochelari de vedere. Vine la orele de matematică, desigur, însă coboară din colțul clasei și la celelalte ore. Ba cu o întrebare, ba cu o completare, mereu surprinzătoare.
Vă recomand să o primiți în clasă dacă aveți nevoie de:
- un asistent pentru recapitulări
- întrebări care leagă disciplinele și susțin învățarea profundă
- o pânză de susținere pentru introducerea conceptelor noi
Domnul Emoție
Un fost director de școală, domnul Emoție a decis că este timpul să fie student din nou. Experiența sa din școli și cele câteva fire de păr alb îl desemnează ca lider informal. Este abordat pentru sfaturi și soluții, însă, la rândul său, are nevoie de ajutorul celorlalți în situații care mai de care mai surprinzătoare pentru cineva de anvergura sa – de la cum să se pregătească pentru un test atunci când este inundat de emoții puternice, până la cum să îi spună unui coleg că vrea să se joace și cu alții.
Vă propun să îl invitați pe domnul Emoție într-un semestru Emotivus+ dacă aveți nevoie de:
- o figură de autoritate diferită care să medieze situații provocatoare
- un student motivat să afle cum învață creierul și ce strategii de învățare i se potrivesc
- un sprijin în dezvoltarea socio-emoțională a copiilor
Cum devin copiii maeștrii păpușari
Copiii își vor dori să atingă, să vorbească și să se joace cu personajele create de tine. Acesta este un prilej pentru a continua munca începută în poveste. Răspundeți nevoii pentru măiestrie a copiilor și:
- creați un sistem prin care copiii pot folosi păpușile în pauze
- trimiteți păpușile peste noapte/weekend acasă la copii
- încurajați copiii să le folosească pentru medierea conflictelor când au nevoie
- invitați copiii să ghideze rutinele cu ajutorul personajelor
- dacă aveți mai multe personaje, precum cele trei de mai devreme, propuneți copiilor să lucreze în echipe pentru a pune în scenă o poveste scurtă cu acestea
- propuneți copiilor să creeze propriile personaje și să le confecționeze
O listă incompletă cu idei
Am început articolul cu opt motive pentru care recomand păpușile de mână dincolo de scena teatrului. Continui cu o listă de activități care susțin motivele mele și vor contura unele noi în imaginația voastră.
Așadar, lista mea incompletă cu idei despre cum puteți integra păpușile de mână:
- Copiii citesc păpușilor și parcurg împreună rutina de înțelegere a textului.
- Copiii scriu personajului atunci când au nevoie și primesc răspunsuri în scris.
- Copiii predau o mini-lecție cu asistența personajelor.
- Copiii pun în scenă ce au învățat cu ajutorul lor sau al unor păpuși special create.
- „Ce ar face …?” – Copiii își imaginează ce ar face personajul în diverse situații, dezbat avantajele și dezavantajele deciziei, și apoi discută direct cu el.
- „Oare cum se juca doamna Păienjeniș când era mică?” – Copiii își imaginează biografia personajului și o reprezintă printr-o scenetă/bandă desenată/etc.
- Copiii folosesc personajul sau alte păpuși pentru a împărtăși întâmplări dificile pentru ei.
- Copiii explică, evaluează și oferă feedback personajelor.
- Copiii atenționează și fac recomandări personajelor în legătură cu regulile de conviețuire.
- Copiii lucrează în echipe cu câte un personaj care le provoacă dinamica: este retras sau dominator, nu înțelege cerința, nu este atent, etc.
- Copiii folosesc păpușile pentru a clarifica o situație între doi sau mai mulți copii.
- Copiii își construiesc propria școală sau propriul oraș (în echipe) și desemnează responsabilități personajelor. Le înaintează ca propuneri argumentate și clasa votează. Cine va ieși primar?!
- Personajele, experte sau nu într-o disciplină, gândesc cu voce tare, modelează strategii de rezolvare și pun întrebări care susțin formarea legăturilor trainice între concepte.
- Personajele greșesc, reflectă și perseverează, modelează mentalitatea de creștere.
Cortina
Unele personaje vor vizita mai des, altele mai rar, în funcție de specificul misiunii lor. Un personaj care și-a atins scopul va părăsi scena în aplauzele copiilor convinși că se vor reîntâlni. Fiindcă atunci când povestea se înfiripă în mințile lor, personajul rămâne mereu în spatele cortinei, pregătit să pășească în față când este nevoie de el.
Rămâi curios,
Nastasia