12 septembrie 2018
12 noiembrie 2018
19 noiembrie 2018
30 noiembrie 2018
Zoom in. Sunt pe un teren de fotbal. Observ freamătul cum se cârlionțează după urechile lor. Îmi cunosc elevii.
—
Le sunt străină. Nu sunt învățătoarea lor încă. Aceasta nu este clasa lor.
—
O cameră a oglinzilor. Le absorb răbdarea pe care o au cu mine. Încep să mă dezvăț..
—
„Doamna, un proiector!?”
„E o idee bună. Spune-mi de ce.”
“Putem să ne uităm la filmulețe, sunt amuzante.”
“Ne putem juca jocuri la mate!”
“Să vedem literele mari.”
“Să ne uităm la pozele noastre!”
“Și să ascultăm muzică, doamna!”
“M-ați convins. Cum facem să se întâmple?”
Clasa zumzăie și răsar mâinile.
„Trucuri magice pe stradă…Sau buchete de flori! Am putea să gătim. Sau facem un spectacol? Să cerșim! Să reciclăm sticle de plastic. Sau desenăm .Deschidem un salon! Construim și vindem scaune…Sau fiare vechi.”
–
Discutăm bugetul, un desfășurător și decidem: autoportrete crăciunești.
3 decembrie 2018
Continui povestea din postarea anterioară în note pragmatice. Elevii clasei a II-a B au scos la vânzare autoportrete pentru a-și asigura bugetul necesar achiziționării unui videoproiector.
Eu îi ajut cu intenția de a-i responsabiliza față de ceea ce își doresc. Am discutat despre acest proces, iar mie mi-a venit responsabilitatea de a fi al lor „customer service”. Ca să-mi fac treaba cu onestitate, vrem să comunicăm următoarele:1. Încurajăm achiziționarea eco-prietenoasă a unui scan de înaltă calitate care poate deveni apoi orice îți dorești (cadou, tricou, cană, poster motivațional, etc) = 46 RON2. Nu avem niciun intermediar de data aceasta, deci banii tăi vor intra în contul…meu. Screenshot, confirmări și returnarea oricăror bani care intră după atingerea targetului (300 euro) sunt indiscutabile.3. Dacă tentația pentru textura imaginației acestor copii faini e prea mare, printul original (A5+ramă simplă) va fi înmânat personal sau trimis prin poștă, potrivit geografiei, pentru 139 RON. Privind curioși în față,29+1 elevi din Gârcini
7 decembrie 2018
Cassandra B. s-a îndrăgostit de Vasilica (stânga), iar Răzvan a rezonat cu Șerban (dreapta). Andrei S. e-a trimis cu generozitate susținerea sa. Pentru videoproiector și pentru…Vasilica e un copil un pic timid și un pic serios (observă desenul). Când am anunțat că primul portret vândut este al ei, copilul serios a devenit un zâmbet uriaș. Astăzi sper să îl văd pe Șerban și să vă spun el ce a devenit.
Ianis, Aramis și Rebeca în „Trandafirul catifelat”:
8 decembrie 2018
1/3 din buget a fost atins mulțumită încrederii voastre în potențialul copiilor. Echiparea clasei cu un proiector devine posibilă. Abia aștept să le spun vestea luni. Până atunci, împărtășesc cu voi portretul lui Alex. 
10 decembrie 2018
Am puțin de-a face cu cât de frumoși sunt.
Observare sistematică.
Astăzi am încercat pentru prima oară să învățăm o poezie împreună. Perechile- un cititor și un începător, au lucrat cum-se-simte-brațul-lui-N.-peste-umărul-lui-F.
11 decembrie 2018
Nuntă-n sat cu Prințul Vasile, Aramis, Simon și Ianis:
14 decembrie 2018
În pauză.
20 decembrie 2018
Dintr-un unghi nerăbdător, pe spatele unei hărți, am aflat că vrem să facem multe filme împreună. Mulțumim încă o dată tuturor celor care au cumpărat un portret. Anunțăm în sat că datorită entuziasmului vostru:1. Am strâns 918 RON în două săptămâni.2. Am primit un videoproiector.Astfel, ne permitem să cumpărăm ecran pentru proiecție și suport pentru proiector. Intuiesc că vor rămâne aproximativ 300 RON pe care îi vom investi în rechizite (strictul necesar: caiete, creioane, hârtie colorată).Dacă nu ai văzut „Nuntă în sat”, îți urăm chicoteală plăcută:
13 ianuarie 2019
Din albumul cu notițe personale.
31 ianuarie 2019
Lecția mea de astăzi, la finalul orelor.
9 februarie 2019
Brașoveni, bucureșteni, ploieșteni,
Avem nevoie mare de cărți ilustrate. Ziua se mărește și noi* vom petrece mai mult timp la școală pentru clubul de lectură. Dacă se ascund prin casele voastre cărți de care vă puteți despărți, le primim cu brațele deschise. Cât timp o putem citi și putem contempla imaginile, nicio carte nu e prea veche.
Mulțumim, clasa a II-a B
*Cel mai tânăr cititor are 8 ani, iar cel mai înalt 13.
21 februarie 2019
– E animalul meu preferat, doamna!
– Doamna, pot să iau acasă o carte să citesc?
Mulțumim Ionut Mirea și Renata Cătălina. Pauzele sunt complet transformate de prezența cărților în clasă. 
23 februarie 2019
Pentru joacă și mișcare și voie bună, pentru toate abilitățile:
Cine ne poate ajuta cu litere din lemn/plastic/cuburi cu litere? Cine ne poate ajuta cu puzzle-uri?Dar cu mărgele, ațe și alte giumbușlucuri DIY care s-au adunat prin sertare?
11 martie 2019
Nicolas în pauză.
13 martie 2019
20 martie 2019
Luni, la ora de sport. Pe iarbă cu Ștefan. Vorbim despre ce am făcut în weekend: eu curățenie, el fotbal și bicicletă. Bicicleta nu are lanț, dar are pană. Mi-amintesc de bicicleta pe care nu am învățat să merg, cumințită pe balcon. Nu mai e. Ai tu o bicicletă pentru un băiat de 8 ani, pitită, așteptându-l?
21 martie 2019
Mergeam spre clasă, împodobită ca un pom de Crăciun cu ghiozdane, hârtii și copii, când în cale îmi apare un domn. Ne-a adus un mesaj de la Lia Pavelescu. Noi îi mulțumim pentru surpriză și pentru atenția cu care a ales cărțile pe care le vom citi. Amintesc titlurile „Povești pentru băieți care au curajul să fie altfel” și „Povești de seară pentru fete rebele”.
27 martie 2019
În pauză.
4 aprilie 2019
Înainte de oră.
5 aprilie 2019
Ce îmbrățișare…Mulțumim Cătălin Georgescu. Ștefan are bicicletă. 
Prințul Vasile recitând pentru voi:
10 aprilie 2019
Sidonia, domnișoara rază de soare, parte din sursa zilnică de fascinație, numărând pe degete.
12 aprilie 2019
Sara, la ședința foto organizată în clasă.
23 aprilie 2019
Cunoști vreo familie în care copilul a trecut de etapa jocurilor 0-6 ani? Îi poți întreba dacă vor să le doneze? Avem nevoie de ajutorul vostru. Profesoara de sprijin, doamna Gabriela Pupăză, se întâlnește săptămânal cu copiii din școala gimnazială nr 5, Săcele. Diversitatea provocărilor depășește limitările unei fișe de lucru, oricât de colorată și atent pregătită este. Avem nevoie să pipăim, să potrivim, să construim, să învârtim pe toate părțile. Jocuri mici și mari, cu animale, culori, forme, cifre, sunete, creioane gras colorate, cărți mici cu imagini multe, toate și oricare vor susține căldura cu care doamna Pupăză lucrează. Mulțumim!
6 mai 2019
Înapoi la școală.
21 mai 2019
M-am pierdut și am țipat la copii. M-am simțit neputincioasă. M-am simțit mică în fața lor, ca și cum nu mă auzeau. Agresivitatea repetată m-a stors mai mult decât oricând de energie. Sunt îngrijorată; în momentele acestea pierd din vedere nevoile lor și vorbesc cu ton ridicat despre ale mele. Anihilez oportunitatea de învățare pentru „ambele” părți. Am intrat în clasă cu energie, mi-am făcut ieșirea greoaie. Ce sfaturi îmi puteți oferi? Și da, am uitat să respir când m-am pierdut.
22 mai 2019
Sidonia.
25 mai 2019
Încă nu am găsit jucăriile educative pe care le căutam prin dulapurile familiilor cu copii. Reușim să le cumpărăm? Vă imaginați cât de colorat și relevant va fi spațiul de lucru al copiilor cu cerințe educaționale speciale în toamnă?
4 iunie 2019
Astăzi au ajuns jucăriile cumpărate cu ajutorul a trei oameni: Gabriela Dima, Roxana Strătila și Mihail Philip Hârșan. În curând, vor sosi jucării din Ploiești și încă 240 lei pentru cumpărături mulțumită omului Ionela Stoica. Mulțumim. Ați oferit copiilor cu cerințe speciale din zona Gârcini (Săcele) elemente esențiale educației lor.
7 iunie 2019
Șapca lui Ștefan.
12 iunie 2019
Întregul.
14 iunie 2019
Mulțumesc, 2B!
2 august 2019
Sezonul dorului pentru elevii clasei a 3-a B a început. T-rex e de partea cealaltă a baricadei.
26 august 2019
Învățând pentru examen, floare-albastră, floare-albastră…
28 august 2019
Toți copiii clasei a II-a B au învățat în sala donată de Engage Brașov anul trecut. Peste vară, munca lor a continuat. Mi-a sărit inima de bucurie când am văzut luni dimineață că avem fundație, potecă, că dulapurile și scaunele au fost vopsite, iar băncile stabilizate. Nu știu dacă voi mai preda în același spațiu, dar sunt recunoscătoare că există și că am trăit toate emoțiile primului an ca învățătoare în el. Va rămâne cea mai frumoasă clasă din lume pentru totdeauna.
10 septembrie 2019
Oare reușim toți să lăsăm urme în zăpadă anul acesta? Ei au crescut, dar și eu am învățat: odată cu prima ninsoare, picioarele îngheață și rămân acasă. Uneori, câteva zile, până merge mama sau tata în sat să cumpere ghete noi; alteori, picioarele acestea dragi vin zdravăn îndesate-n șosete, și cu tot cu ele-n adidași. Și câteodată, stau acasă și cu asta basta. Dacă dorești să susții mersul la școală cu o pereche de ghete, eu am început să îi măsor și sunt gata de acțiune.
12 septembrie 2019
Sunt așa multe de spus, că amuțesc.
Înainte de ore.
14 septembrie 2019
1. Toți copiii vor avea o pereche de ghete la prima ninsoare. Abia aștept să ningă. Mulțumim.
2. Ne-ați asigurat și buget pentru lipici, hârtie creponată, lupe și alte instrumente esențiale pentru kit-ul clasei.
3. Din zori și până-n noapte – despre copii.
4. Urmează proiectul inimii. Vreau să nu rămână vis. Voi primi tot ajutorul posibil. 
16 septembrie 2019
Ciclopi veseli la finalul zilei. Mai înainte…
– Doamna, Sidonia plânge…
Mă întorc, pe călcâie, din caietul unui coleg:
– Sidonia, ce s-a întâmplat? (încerc să nu mă pierd între guguloaiele umede)
– Măseaua, doamna…
Astăzi, Sidonia, Florin și Denisa au strâns din ochi de durere. Sidonia, curajoasă și independentă, s-a dus până acasă, a luat o pastilă și s-a întors. Florin s-a întors și el, dar la a doua oră a cedat. Vineri, mama lui mă anunțase că Florin a început să aibă dureri. Denisa a început să plângă în ultima pauză, după ce a răbdat o oră. Ea e singura care a fost la dentist.
– Și ce ți-a zis?
– Era închis, doamna…
În toate comunitatea, așa mare cum e ea, nu există un cabinet medical, un punct de sprijin pentru sănătatea miilor de copii care trăiesc în ea. „Măseaua, doamna” este expresia folosită de copiii de toate vârstele pentru tot ce se întâmplă în gurile lor. Auzisem de la colege de această provocare și iată că a venit și rândul nostru. Îi întreb și pe cei mari, și pe cei mici de stomatolog.
Vă întreb și pe voi: există vreun om sau vreo echipă care vrea să ne viziteze? Poate că estimarea provocărilor necunoscutului ce îi intimidează prin durere, pe terenul familiar al clasei/comunității, va fi pasul către clarificarea mitului „măseaua”. Voi invita părinții să ne fie alături, iar unde este nevoie de vizite suplimentare la cabinet, voi face ce pot ca să le fiu alături.
9 octombrie 2019
Sunt recunoscătoare pentru…
1. Donațiile voastre din preajma strigătului pentru ghete. Cu banii care s-au adunat în plus, am cumpărat caiete speciale pentru elevii care lucrează încă la stăpânirea cititului/scrisului. Sunt mai faine decât eterna Fișă, iar energia mea (neexperimentată) se multiplică sub al lor ghidaj.
2. Copii. Că își oferă spațiu să învețe, chiar și când suntem mulți și ne încălzim și fiecare are o nevoie.
3. Darurile de anul trecut, primite de la oameni care ne cunosc sau nu. La finalul zilei, copiii împrumută o carte sau un puzzle. Mi se pare atât de frumos și firesc și mă emoționează de fiecare dată.
4. Că râd la glumele mele. Am și eu nevoile mele, după cum spuneam.
11 octombrie 2019
Un alt moment în care donațiile voastre au creat veselie în clasă.
15 octombrie 2019
Ard de nerăbdare să vă cer ajutorul…Curtea școlii e minunată. Ne putem rostogoli prin iarbă sau frunze uscate, putem arunca cu bețe după nuci, facem tumbe și alergăm unii după alții. Va fi și mai faină când segmentele de asfalt vor întreține jocurile noastre sau orele în aer liber. Avem nevoie de aproximativ 1500 de euro pentru a aplica strategic 5 jocuri (vezi jos). Cei care se ocupă de astfel de treburi ne ajută cu această ofertă, în mod normal costurile minime pentru a plasa comanda fiind de 2000 de euro. Poate că e prea mult și nu strângem chiar acum; poate știți o firmă care e dispusă să facă o sponsorizare; poate 100 de oameni punem câte 15 euro (70 ron) și facem încă o dată ceva supercalifragilistic pentru copii. Peste 1000 de copii.
17 octombrie 2019
Când „găluști”, când „purcei”, ori „doamne” și „flăcăi”, mereu cu zvâc și dispuși să mă provoace. Zumzetul unor copii care au simțit să citească împreună:
18 octombrie 2019
Ați donat 1/4 din suma necesară pentru jocurile din curtea școlii. Mulțumim! Continuați, vă rugăm, să împărtășiți mesajul.
23 octombrie 2019
„Doamna, ce frumos mi-a ieșit! ”
25 octombrie 2019
Ieri am dat din coate, astăzi am scris.
Pădurea interzisă – partea I
Într-o seară friguroasă, după apus, nea Cornel a pornit spre pădurea interzisă. Toată lumea știa că lucruri necurate și înfricoșătoare au loc printre copacii bătrâni. Cu toate acestea, în fiecare an, oamenii se aventurau în căutarea comorii. Cornel nu a înaintat mult și a rămas prins în capcana fantomelor care păzeau porțile pădurii. Atârnat de o ramură putrezită, cu puțin noroc, a picat pe un dovleac vorbitor:
-Fugi! Cei din cimitir se vor trezi în curând.
-Nu te cred. Mă duc după comoara mea.
Ajuns în cimitir, Cornel s-a strecurat printre brațele întinse ale monștrilor. Când aproape ajunsese la mormântul lui Frankenstein, dintr-un tufiș fosforescent, sări la glezna lui un șarpe-vampir. Amețit, s-a târât până acasă și a adormit într-un coșmar monstruos.
28 octombrie 2019
În urmă cu 13 zile v-am scris despre curtea școlii gimnaziale nr. 5 din Săcele. Singurul loc pentru copiii din comunitatea Gârcini. O comunitate care nu are încă tot ceea ce putem dezbate colegial ca fiind esențial, dar care are bucuria de a veni la școală. În timp ce scriu, îi aud și îi văd cum chicotesc și întreabă la finalul zilei dacă putem rămâne peste program să facem mate sau un puzzle. Să rămân pe subiect. Ați strâns 35% din totalul necesar aplicării a 5 jocuri de mari dimensiuni în curte. Mai exact 2450 lei din cei aproximativ 7000 (1500 euro). Andrei a întins jocurile pe asfaltul ud de acum 2 săptămâni. Multiplicați cei 12 copii fantomatici cu 100, adăugați zumzetul pauzelor și „Doamna, e un dragon!” ca să va gâdile bucuria a ceea ce urmează să faceți. De la share până la o donație de 50 de lei, hai să ne generăm Bine cum numai o comunitate poate.
4 noiembrie 2019
După o săptămână de vacanță, credeam că vom petrece mai mult timp în atmosfera dulce de leneveală a primei zile. Dar am trecut fără negocieri la treabă. Au fost plin de energie și atenți, amuzanți („Doamna, nu mai pot să mă abțin, trebuie să răspund!”) și frumoși peste măsură. La română am vorbit despre vacanță: am trecut de la „ce, cum, unde?”, la „cum m-am simțit?”, la „ce am învățat?” și am ajuns la „cum mă ajută?”. Au discutat și au împărtășit despre cum au vizitat bunicii, cum au învățat să gătească și despre cum au construit cu tata un șopron.
La emoții, inițial părea a fi vorba doar despre „foarte bine”. Treptat, acest Fb s-a nuanțat: mirat, vesel, bucuros, amuzat, distrat, supărat, iubit. Când am ajuns la ce am învățat și cum mă ajută, pentru mine a devenit fascinant. În timp ce mișcam mâinile cu tot patosul omului care vrea să se facă înțeles, am zărit mici, aproape insesizabile luminări. Acompaniate de un zâmbet sau o inspirație adâncă…Astfel, Sidonia a învățat nu doar să construiască o mașină pentru frățiorul ei, ci și să urmeze instrucțiuni. Nicolas a descoperit cum să construiască un șopron și să fie atent la detalii. Gabriela a gătit ingredientele și le-a legat cu sensul rețetei. Denisa a vizitat parcul de distracții unde a învățat să se distreze și are o amintire frumoasă care o face să zâmbească în continuare.
Șerban a fost la bunicul lui și a învățat de la el cum să își stăpânească furia: bătrânul i-a povestit despre tinerețea sa și despre cum a început să închidă ochii pentru a-și vedea palatul de gheață plin de pinguini în momentele tensionate. Șerban face ca el și declară: „mă ajută să nu mai mai enervez”. Am închis cu toții ochii, am salutat pinguinii și am primit cadoul lui.La mate, ne-am minunat de unde am ajuns. Pentru că împărțim sala cu clasa I, a fost ușor să rememorăm pașii: de la purcei ghiduși care se rostogoleau cu numerele de 2 cifre, la matematicieni care se joacă cu miile. Ne-am bucurat pentru fiecare răspuns și am învățat ca o familie. Deși nu e cel mai limpede pentru toți, cel puțin astăzi Andrei a înțeles care e treaba cu termenul necunoscut, Benu mi-a explicat și a comparat corect, familiile fraților Plus și Minus ne sunt mai apropiate (terminologia), iar deschiderea pentru învățare ține mai mult de plăcerea personală decât de punctele acumulate.
După cum povestește și colega Doamna, situația nu e roz. Dar uneori, când am și eu lumină în ochi, întrezăresc Ceva atât de important, ce nu poate fi rostit, din care fac partea iubirea și credința în interdependența noastră, și care le sublimează, că mă întreb: cum și mai ales de ce să aduni pinguinii din palat într-un pie chart?
Am strâns 50% din totalul necesar unei mari suprize.Mai avem nevoie de 3500 de lei pentru a genera multă bucurie și amintiri faine pentru cei peste 1000 de copii care pășesc zilnic pe asfaltul școlii. Alătură-te acum acestei provocări printr-o donație și printr-o vizită la joacă.
5 noiembrie 2019
Azi le-am povestit despre cum mă plimbam prin Greenstead (Colchester) și mi s-a făcut dor de cartierul acesta din mine.
7 noiembrie 2019
La poarta a două ore de liniște, înaintea gândului pentru mâine. Până nu se topește momentul printre hârtii…Ieri am invitat 5 copii la bibliotecă. Înainte de ore, să fim cu o poveste. Să scuturăm teama pe care o au în priviri cei care nu citesc/scriu independent încă. Daria urma să fie asistenta mea. Găluștile au uitat, dar cu Daria m-am întâlnit pe drum și am urcat la doamna Mimi. Ne-am rostogolit pe covor și am început. Nu știu exact ce, pentru că mie îmi bătea inima tare și voiam să plâng la fiecare răspuns. Fiind doar noi două, am ascultat-o pe Daria… Cum își ajută părinții care nu știu să citească, cum a simțit că anul trecut a învățat să vadă silabele, cum îi place să lucreze și gălăgia colegilor o agasează uneori. Doamna Mimi a reacționat în stilul blând, caracteristic. I-a propus Dariei să își facă fișă de cititor și a ajutat-o să aleagă o carte. Daria: „Chiar voiam să vă întreb dacă pot să împrumut.” S-a semnat și m-a întrebat dacă poate să o invite și pe Vasilica la bibliotecă. „Putem veni și mâine?”Povestind în clasă ce a făcut, a ridicat sprâncene și ambiții. Voia să rămână la ora de sport în clasă să citească. I-am spus să profite de oră și să se miște. Astăzi, când mișunam prin clasă să ajut la ultimele exerciții, Daria și alți 8 au mișunat la biblioteca clasei și au citit. Avem de lucru la cum le organizăm în dulap, dar toate sunt întregi și răsfoite.Textul acesta, ca și restul, sunt pentru mine. Notițe pentru mâine.”Ce fain a fost acolo sus.”
8 noiembrie 2019
O nouă amică de la grădiniță:
-Da’ tu a cui ești? în timp ce se cățăra pe picioarele mele.
– A lu’ mama și a lu’ tata…
-Și tu ești copil?
-Da.
Mulțumesc pentru reminder, Anais!
9 noiembrie 2019
Nume și prenume: Club de fotografie
Unde: școala nr. 5, Săcele, jud. Brașov
Când: în fiecare sâmbătă
De ce: Pentru a lega idei, întrebări, culori și matematică într-o posibilă pasiune Pentru a dezvolta spiritul de echipă prin provocări foto și expoziție.
Nevoi:Avem nevoie de 10 aparate compacte*.
Astfel, va fi unul pentru fiecare copil.Cum poți dona:Dacă ai un aparat foto pe care nu îl mai folosești și vrei să îl oferi, te rog scrie-mi. Pentru Săcele/Brașov/București/Ploiești, vin eu către tine. Dacă ești din alt oraș, alegem o soluție (ex. curier). Fiecare susținător va primi o fotografie din partea elevului care a învățat folosind aparatul respectiv.Ne dorim de anul trecut să fotografiem. Am crescut, suntem pregătiți. Orice aparat va face o diferență mare pentru felul în care vom învăța.
*au puls, încărcător și o formă de memorie
13 noiembrie 2019
Până uit,
se dezlipesc straturile
și mă gâdilă.
–
Câteva secunde, apoi liniștea i-a cuprins fără ca eu să mai deschid gura. Ieri le povestistem despre aceasta creatură deosebită, Lorax (Dr. Seuss). Pe fundal rulează de două săptămâni discuțiile despre păduri, responsabilitate și schimbare. Am filmat pentru că m-am emoționat și am vrut să mi-aduc aminte că astăzi au fost pregătiți să preia singuri povestea.Cristi, primul care a terminat cele 3 pagini, cu un chip emoționat îmi spune: “Doamna, sunt fericit. Mi-a plăcut.”Nicolae spune des că nu știe. “Bebe, știi tot ce îți trebuie și poți”. A citit primul fragment. M-am bucurat și l-am încurajat. Am învățat astăzi de la el și m-am încurajat. Eduard mă fascinează. E de-a dreptul misterios, altfel decât timid. E pe drumul către a citi/scrie, a 3-a oară în clasa a III-a. I-am spus la ureche că a făcut foarte bine la testul de la mate: “Adică e foarte bine, fratele meu…” și a râs. M-am bucurat. Ce a urmat a fost floare la ureche.-Povești de câteva secunde pentru care rămân datoare acestor copii.
13 noiembrie 2019
Ploiești, Iași, Epureni, București și uite așa s-au adunat aparatele pentru clubul de fotografie. Mulțumesc pentru că ați dat share; vorba a ajuns departe și oamenii au reacționat. Până le am pe toate sub nas, pregătesc firul roșu. Dacă aveți referințe, sfaturi, filmulețe, etc, trimiteți-mi. Voi împărtăși ce leg ca suport pentru întâlnirile noastre.
4277 lei sunt banii pe care i-ați donat pentru jocurile din curtea școlii până acum. Acestea vor putea fi aplicate anul următor (primăvară-vară); caut cel puțin o firmă interesată să ne sponsorizeze pentru a asigura restul necesar* (5000 lei). Dacă știți companii deschise către o discuție, vă rog să mă ghidați. Evident, sponsorizarea va fi oficializată cu un contract, mulțumită Teach for Romania. O veste faină este că o firmă locală ne ajută, din propria inițiativă, cu mobilier pentru a crea o zonă alternativă printre nuci. Iar colegele lucrează la un proiect prin care să avem jocuri muzicale și o scenă în aer liber. Abia aștept să petrec vara la școală. *Pentru cei care ați urmărit povestea despre curtea școlii, veți tresări ca și mine, deoarece suma inițială era mai mică. Persoana cu care am discutat la telefon nu a menționat că cei 1500 euro exclud tva și taxa pentru aplicare. Iar eu nu am întrebat. Iertare!
14 noiembrie 2019
Aplauze, chicote, uimire…”Doamna, ce frumos e. Vreau să mă mut aici.”(mergând prin Piața Sfatului)
Ne-am aliniat în stele și cu doi spanioli care au jonglat până când am amuțit. O plimbare pentru care suntem recunoscători și o piesă de teatru la Teatrul Arlechino.
16 noiembrie 2019
Dimineața împreună.
24 noiembrie 2019
Ștefan a început să deseneze brăduți împodobiți pe caietul de mate, frigul de vineri i-a inspirat pe toți să îmi spună că trebuie să vină moșu’, iar Copilul din mine a reacționat. Ținând cont de entuziasmul cu care împrumută puzzle din ludoteca clasei (aprovizionată anul trecut mulțumită vouă), am fost pe teren și am înțeles că putem bucura 30 de copii dacă adunăm 450 de lei 
Astfel, fiecare va primi un puzzle ales în funcție de interes și abilitate. Dacă vezi deja chipurile concentrate căutând piesa potrivită la căldură sobei, în Ajun, alături de frați și surori, poate că vrei să ni te alături cu o donație de 15 lei pentru achiziționarea unui puzzle. 25 noiembrie 2019 Ați dăruit și avem buget și pentru împachetat și pentru un simbolic dulce. Revin cu datele finale. M-am bucurat și nu am mai avut răbdare. Mulțumim!
–
Am revenit: 1265 lei strânși din care voi împacheta cadourile pentru 30 de găluști. Și se conturează și un meniu pentru petrecere. Vă țin la curent. Tot ce rămâne necheltuit merge către bugetul pentru jocurile din curtea școlii. 30 noiembrie 2019 17 + 1 am mâncat împreună după o dimineață ca într-o sufragerie primitoare în care fiecare a făcut ce a simțit, de la Twister, decorațiuni, felicitare pentru Andrei/Andreea, până la ascuțit creioane și ordine. Mulțumesc, copii, și mulțumim, oameni buni care ne simpatizați!
2 decembrie 2019
Cu fetele după ore.
3 decembrie 2019
Fumul a curs ore întregi în curte. Cineva ardea ceva undeva. L-am cărat pe pleoape ca pe o supărare.
7 decembrie 2019
Moșilor, aveți tablete pe care le înlocuiți în acest sezon de cumpărături? Nu pot să vă descriu cât de firesc și distractiv a fost pentru elevii care învață să citească/scrie când s-au jucat pe telefonul meu. Una, două, ideal trei…Vă rugăm și mulțumim. 9 decembrie 2019 Târgul brazilor desenați de copii, prima ediție. Alături, dorințele lor.Vrem să țopăim pe spinarea unui dragon și să gâdilăm picioarele omizii mâncăcioase vara aceasta. Cum? Cu veselie, într-o curte colorată. Ne ajuți? Cumperi un brad? Denisa: „Îmi doresc ca familia mea să fie sănătoasă și fericită.”
Am primit…La română, completând spațiile libere dintr-un text, le explic că trebuie să aleagă pentru cine este surpriza pe care o descriem. Câteva mâini sugerează familie, altele elfi și reni, alții chicotesc „pentru doamna”. Eu, la tablă, în lumea mea. Aud din spate:
– Eu pun „familiei mele” că doamna tot familie e…
16 decembrie 2019
Vineri scotocind prin sac după rime nerăbdătoare. Astăzi am primit feedback: toată lumea este fericită cu alegerile făcute de Moș, iar eu vă sunt recunoscătoare.
18 decembrie 2019
Întâmpin cu veselie un mare cadou din partea a patru oameni generoși. Vom lucra și pe tablete la școală. Aprecieri înghesuite în cuvinte!
19 decembrie 2019
Veselie și infinită iubire. Mulțumesc pentru încă o zi alături de voi.
20 decembrie 2019
Un moment de liniște în ultima zi de școală.
22 decembrie 2019
Ieri am fost în misiune cu 6 găluște. Mulțumim Andreea că ne-ai invitat la Cupa AndoTech. Când nu pregăteau terenul pentru meci, copiii i-au oferit lui Aki masaj și motive să alerge, au rezolvat exerciții (mate e dragostea lor),au găsit asemănări între toate animalele din preajmă (rațe, iepuri, câini și gâște) și colegii lor, au țopăit ca niște canguri și punctul culminat… Au învățat de la Andreea și Tudor să mânuiască racheta primită ca mulțumire pentru implicare. Vrem să revenim la următoarea ediție și te invităm să ne vizitezi, Andreea Tutoveanu. Mulțumesc părinților pentru încredere.
7 ianuarie 2020
Visez că sunt la școală, vorbesc prin casă cu copiii, mă ciupesc – timpul e o muscă după care alerg parțial distrată, parțial agasată.
13 ianuarie 2020
Clasa ca acasă.
14 ianuarie 2020
Terenul de sport.
Rebele=fete care întârzie la oră pentru că au fost la bibliotecă.
16 ianuarie 2020
Trânte în zăpadă și cele mai „cool” ghete.
Mai târziu, am plecat după căldură și am ajuns pe Insula Zăpezii sau pe Insula de Gheață. Unii au avut mai mult noroc și au ajuns pe Insula Comorii sau a Buburuzelor. Toții au lucrat să câștige resurse pentru un trai armonios pe insulă. Provocările? Organizarea vocabularului matematic într-un tabel, rezolvarea împărțirilor prin scăderi repetate și compunerea unor probleme. Astfel, am aflat despre dilemele rechinului și ale spiridușului, dar și despre memoria slăbită a unui șarpe anaconda care are nevoie de împărțire pentru a-și aminti câți pui are.
17 ianuarie 2020
Pe Sparknews veți citi multe articole scrise cu pasiune de Lavinia Dimancea-Ovedenie. Un strop despre ce facem și noi a fost publicat ieri. Este în special despre susținerea voastră necondiționată și despre gingășia găluștelor din clasă.
20 ianuarie 2020
Harta Lumii Bune din „Erus și Valea Răbdării” . Cu inima Vanesei.
27 ianuarie 2020
Din caietele copiilor.
29 ianuarie 2020
Fiecare cu puiul săuȘerban: „Doamna, am poftă să învăț!”Cristi, jumătate serios, jumătate zâmbet: „Trebuie să scriu mai frumos, nici eu nu mai înțeleg…”Bebe a scris 5 propoziții, doar cu șoapta mea pe umăr, deși adesea mă gâdila cu „nu pot”.Benu ridică mâna și este mai activ decât l-am cunoscut vreodată. Avem în final o relație.Carmen a venit la finalul zilei să mulțumească pentru jucărie.Restul găluștilor au o poftă crescândă să scrie singure. Abia aștept să văd ce își vor imagina mâine pentru continuarea lui Erus în Lumea Bună. Mulțumesc, copii.
1 februarie 2020
Pauza de după – amiază, mă alimentez cu cele scrise joi de copii pentru continuarea aventurii lui Erus.
Echipa 1
Erus deveni un lider curajos și plecă în căutare de soluții pe Valea Răbdării. A dat de un dragon și imediat au devenit prieteni. Împreună au căutat un plan să planteze semințe și dragonul i-a dat speranța că poate să rezolve misterul. Erus l-a văzut pe Sucre că strica fructele și legumele. S-a întors pe vale și în mod surprinzător semințele creșteau și străluceau foarte tare. Între timp, dragonul a văzut un monstru înfricoșător. (va continua)
Echipa 2
Erus s-a împrietenit cu Sucre. Un dragon înfricoșător distrugea toate semințele. Erus, curajos, s-a dus la bătrânul înțelept. El a aflat de ce nu mai cresc semințele.
– Erus, dragonul înfricoșător este prietenos, dar nu îi place mirosul legumelor.
Erus se duse pe Valea Răbdării și acolo găsi toate fructele și legumele.
– Erus, îmi cer scuze că am distrus semințele.
– E în regulă, te iertăm. Vrei să lucrăm împreună?
– Da, plata ca răsplată. Voi lucra pentru Lumea Bună.
Echipa 3
Erus urma să plece pe Valea Răbdării să găsească o soluție. Merse el ce merse și dădu de un dragon. Erus era foarte fricos, dar el își înfruntă fricile și a pus mâna pe el.Erus era foarte mândru de dragon și dragonul răspunse:
– Dragul meu Erus, vreau să te ajut să salvezi Lumea Bună.
Erus, dacă ar fi știut că dragonul era blând, ar fi mers mai des pe Valea Răbdării. Dragonul era foarte blând și de aceea Erus îl plăcea.
O gură de aer bucureștean și de borș marca mamaie, cu gândul la luni și la freamătul pe care îl vor genera jocurile și cărțile oferite de Renata Cătălina și colegii ei. Pauzele sunt un deliciu mulțumită încrederii voastre.
În poze – un joc creat pentru învățarea/repetarea înmulțirii și a regulilor de conviețuire armonioasă.
5 februarie 2020
Ninsoare, ziua cititului împreună cu Elmer și celebrarea superputerilor noastre. Mulțumiri merg către mătușa Zelda și Super El care ne-au înviorat simțurile și către purcelușii de nea care m-au uimit încă o dată. Și o mică mare reușită. Florin nu a mers astăzi la sport pentru că luni a fugit de la oră după ce a aruncat cu piatra. Am stat în clasă. Mi-a citit și a repetat tabla înmulțirii. După ceva timp, penele umflându-se:
– Gata, doamna, nu mă mai uit pe fișă că vreau să le învăț.
Toată ora a extras bilețele, a calculat și s-a încruntat până când a înțeles. Abia îl aștept mâine să îl provoc la împărțiri.
7 februarie 2020
„Super puterea mea este să iert, să iubesc, să am forță să fiu curajos și inteligent, să fac să plutească lucrurile, să fiu indestructibil, să am viteză și toate puterile din lume. Am ales aceste puteri pentru toată planeta. Pentru binele lumii.”- Șerban (10 ani), mentorul meu
10 februarie 2020
Sâmbăta în familie.
10 februarie 2020
Că tot am revăzut American Beauty aseară, astăzi inima mea este copleșită de frumusețe. Și pentru că l-am descoperit pe Carlo Cipolla, cred că nu doar numărul imbecililor e mereu neașteptat de mare, ci și al instanțelor de generozitate. Mulțumesc, copii.
–
Băieții și-au făcut tema despre sâmbăta petrecută împreună. O frântură din densitatea zilei…Ianis: ” Mie mi s-a părut cea mai faină zi din viața mea.”Context: au adorat sistemul cu cod de la toaleta starbucks, scena acvariu a teatrului și surpriza Pokemon din happy meal. Iar Biserica Neagră…”uau!”
–
Pentru tema de mâine, Denisa îmi trimite sms să se lămurească.
–
Superputerea lui Andrei: „Să mă transform în om de zăpadă și să dau cu mătura pentru oamenii bătrâni.” Sidonia: „Să pot să învăț orice!”-etc., etc.
–
De aș putea locui la școală…
14 februarie 2020
Câteva cuvinte importante despre iubire…
„Iubirea este puternică, iubirea este magică.” (Vanesa)
„Iubirea este când glumește o fată cu tine și după 2 luni începe iubirea.” (Cristi)
„Iubirea este un suflet curat și o fericire frumoasă.” (Ștefania)
„Iubirea este ca o magie, este ca o lume de Soare.” (Alex)
„Iubirea este o plăcere pentru oameni.” (Ștefan)
„Iubirea este un sărut magic pentru toți.” (Ana)
„Iubirea este un trandafir catifelat care nu se uită niciodată.” (Sara)
„Iubirea este o emoție când oferi un sărut pe obraz, o lumină când o văd.” (Șerban)
„Iubirea este magică și fermecată și nu are vârstă.” (Daria)
„Iubirea este un sentiment și sentimentală.” (Vasilica)
2 martie 2020
pe-un scaun scârțâit
foșnăie în fel și chip
Grăsuțul Dubiu ne’ndoit.
Ce îmbrățișare…Mulțumim Cătălin Georgescu. Ștefan are bicicletă.
Mulțumesc, fetelor! Astăzi am devenit doamna mami. Și ne-am dezmeticit cu ciocolată caldă. Și am trăit adrenalina codului secret de la toaletă. Și am râs la „Dragostea celor trei portocale” de Georgeta Lozinca. Beti: „Îmi explodează inima de fericire. Îmi vine să alerg.”
24 martie 2020
Celula simte și îmi oferă insomnie. Dar, văzând cum Șerban și Ianis măsoară masa din bucătărie ca să rezolve provocarea pentru mâine, îmi vine să zburd și apoi să trag un pui de somn.
1 aprilie 2020
Sunt recunoscătoare pentru că am descoperit cum vreau să fiu când voi fi părinte de la părinții elevilor mei. Detalii și instanțe pe care le voi păstra vii, așa cum și ele m-au înviorat când nici nu știam că am amorțit.
20 aprilie 2020
22 aprilie 2020
După ce am descoperit că maiorul Ionel Popescu a cutezat să îmi toarne cheseaua cu dulceață în șoșoni / Astăzi le-am citit copiilor „Vizită…” de I. L. Caragiale. Am avut recuzită.
24 aprilie 2020
„Probleme la mate” sau „Ce trezește școala online în mine?”
27 aprilie 2020
Condensând în 2 minute „O, în ce locuri minunate o s-ajungi!” de Dr. Seuss pentru găluștile mele.
28 aprilie 2020
Habar nu aveam, în timp ce filmam, că nu ne vom mai vedea în clasă. Într-un fel, îl simt ca pe un „la revedere”, deși toți suntem plecați de mult într-o mare plecare.
5 mai 2020
Un alt episod „școala online”…M-au trecut toate apele și apoi, altele ca să editez „Cotoi fără pălărioi” (după Dr. Seuss). Cotoiul avea pălărioi când Dr. Seuss (Theodor Seuss Geisel) l-a trimis prima oară, în 1957, în vizită la doi copii plictisiți de atâta ploaie. Ploaia care a început duminică mi-a amintit de acest pisoi excentric. Relația mea cu el este complicată și încă mă întreb: l-aș primi cu toate ideile sale crețe la mine în casă? Sau i-aș da dreptate peștelui alertat de prezența unui asemenea personaj în lipsa mamei? 11 mai 2020 Mi-am întrebat elevii ce scamatorie își doresc să vadă din partea cotoiului care a apărut, printre stropii grași de ploaie, în casa lor. Toți au răspuns că vor ca el să facă o magie să ne putem întoarce la școală. Dar și să doarmă un pic și să meargă împreună afară la joacă.M-am gândit cum să le împlinesc fantezia, așa că am scris câteva versuri și am pus dorul în slujba acestei misiuni. Dacă prima parte m-a distrat, de data aceasta trăiesc un oftat repetat.
–
Fuge timpul pe spinarea mea, într-un chicot să mă ia. Trebuie să găsesc urgent capătul dorului. Unde ai pus geamantanul, cotoi bătrân?
–
Ce simți când citești poezia? I: Simt ca și cum alerg în curtea școlii. Ș: Mă simt mai trist că îmi face dor de școală. C: Eu am citit poezia și mă simt foarte, foarte fericită!La ce s-a gândit autorul? I: La un vis imaginar și magic. C: Autorul s-a gândit la emoție! C: Cred că se gândea la versuri cu rime amuzante.
Ce vrei să spui cotoiului? I: Vreau să-i spun că îmi este dor de școală și să-l întreb ce jucării are.C: Dacă m-aș întâlni cu cotoiul, i-aș spune că e amuzant.
25 mai 2020
Cerul și subcerul, Vanesa.
27 mai 2020
Ora de mate.
3 iunie 2020
Iată, inevitabilul! Mă apropii de finalul programului Teach, în comunitatea Gârcini, județul Brașov. Deși mi-e greu încă să navighez densitatea acestor ani în cuvinte, am primit câteva chei de la copiii și adulții care ne formează pe parcursul celor doi ani. Simt că ele funcționează doar dacă sunt împărtășite, așa că îmi voi face datoria:
Prima cheie: relația este suflul învățării
A doua cheie: mirarea este instrumentul
A treia cheie: primește constant realizarea că sții mai puțin decât ți-ai imaginat ultima oară
A patra cheie: ascultă și întreabă cu dorința de a asculta
A cincea cheie: totul este orientat către un fel de bine; ascultă încă o dată
A șasea cheie: respirăm, simțim și gândim; nu e niciun „sau”
A șaptea cheie: îndrăgostește-te cu și de răbdare
Dacă simți că mesajul trebuie să întâmpine cât mai mulți copii și educatori, susține Teach for Romania ca formator în cele mai vulnerabile comunități cu un share, o donație, ca voluntar sau ca viitor cadru didactic. Mulțumesc din suflet.
7 iunie 2020
Inima mea joi, când Vanesa mi-a oferit desenele sale noi și am stat de vorbă la poarta școlii.
8 iunie 2020
Prințul Vasile este pregătit și insistă să vă mulțumească.
9 iunie 2020
Am făcut ordine în clasă și am stat cu pozele din ultimii doi ani. Pe de-o parte sunt doar doi ani, pe de altă parte sunt cei mai doi ani. Ambele părți sunt de acord că implicarea trebuie să continue. Știu că reacțiile voastre de-a lungul timpului înseamnă că vom rămâne conectați. Sper în multe feluri: ca voluntari, donatori, cadre didactice, părinți, inițiatori, artiști, formatori, etc. Abundă potențialul oriunde întoarcem capul și mai ales când stăm de vorbă cu un copil. Până în toamnă, când intențiile mele vor fi primit o formă mai convingătoare, sunt 3 chestiuni importante pe care le putem face acum: 1) să susținem noua generație de cadre didactice Teach și sutele de copii pentru care ei se vor pregăti toată vara; 2) să devenim voluntari Teach for Romania în prima ediție online a Academiei de Leadership și Pedagogie; 3) să o cunoștem pe Doamna și pe copiii ei. Eu am donat, sper să fiu mentor în Academie și mă bucur că sunt colegă cu Doamna. E suficient? Nu cred, dar trebuie să pornim de undeva.
10 iunie 2020
Aproape totul despre astăzi.
29 iunie 2020
Duminica în Augustin, ne-a ars soarele pe ceafă, am alergat pe ceafa unui deal, ne-am lăsat gleznele să piște, am surprins circumferințe, am hrănit un dor, etc., etc.
10 octombrie 2020
Acum un an ne-ați ajutat să echipăm 32 de copii cu ghete. Abia aștept să îi revăd pe purtători, așa că pe 24 octombrie, când începe vacanța claselor I-IV, fug la Gârcini. Ploile au început, colegele din Teach povestesc deja despre balerini uzi, la fel de entuziasmați ca pășind pe raze, și îndrăznesc să mă gândesc…Cum arată 30×2, 30×3, 30×4 perechi de ghete? Pentru că bucuria lor este din altă sferă, dintr-o iubisferă, în care frica și virusul sunt lecții prețioase alături de învățătoare curajoase… De aceea întreb:1. Cunoști ghete care au servit și mai pot servi? (București/Ploiești/Brașov/Săcele)2. Vrei să donezi valoarea unei perechi de ghete? (49,99 lei)3. Cunoști vreo echipă de magicieni care să facă numărul mare de ghete să pară MIC? 17 octombrie 2020 58 de copii vor fi mai pregătiți pentru iarnă datorită implicării voastre din ultimele 7 zile. Încă o săptămână și plec la Brașov.
19 octombrie 2020
Când să casc într-un oftat, mă ciupește Timpul cu un telefon. Îi ascult povestind despre testul de la științe, programul nou, colegi și vecinul Dor. Abia aștept să îi revăd luni.Primele 64 de perechi de ghete le-ați asigurat. Mai putem?
23 octombrie 2020
Peste 500 de lei, vom fi asigurat 100 de perechi de ghete pentru copiii din comunitatea Gârcini.
28 octombrie 2020
Am amânat cuvintele mele ca și cum odată cu ele s-ar fi oficializat un sfârșit. Am ținut cuvintele lor, până mai devreme, în buzunarul interior al gecii. Am tras de timp.
–
Am ajuns la școală și turna cu găleata. “Dacă nu plouă și vreți, ne vedem la 11 la școală.” Îmi iau gândul, ca să nu dau apă la moară sentimentului de frustare. Din curte, glasul Tatianei mă conduce în cancelarie. E nevoie în continuare de un spațiu dedicat orelor 1:1 pentru copiii cu cerințe educaționale speciale. Convenim să păstrăm discuția vie și fuge la ore. Le caut pe colege. Printre înștiințări și teste, numărând absențe pe balanța umerilor (ce mereu se întreabă “care este binele pe care pot să îl fac acum pentru acest elev?”), cu sprâncene de bijutier aplecate peste însemnele de cerneală, le prind de cârligul-ochi etern frumoase. Habar nu am cum să le spun ce văd când le zăresc, așa că prefer să pun întrebări. Cum fac(cem) să fie bine în ‘online’ fără semnal pe vale și fără dispozitive în case? Cu acest ghem de frământat în brațe, o aud pe Florentina: “Au venit doi copii”. „Cum adică?” Ies teleghidată și îi zăresc. De sub glugile ude, ne prindem cu stângăcie într-o îmbrățișare și aud “doamna, v-am adus un cadou.” Facem schimb de ciocolată și mergem în fosta noastră clasă. O mie de ciupituri de m-ar fi copleșit și tot ca-ntru-un vis m-aș fi simțit. Cu fiecare poveste a lor, clasa s-a aglomerat cu dorință în jurul jocurilor, vocile au strigat ‘prezent’ și zâmbetele au potrivit amintirea limpede. Am povestit și în scris, unul pentru celălalt. Și este adevărat: nu simte unul, fără să simtă și celălalt.Pe drum spre magazin, m-au rugat să le trimit teme. Ceea ce, fără să știu, abia așteptam. Am convenit să testăm cum și când pentru următoarele 2 săptămâni. Între timp și de acum încolo, scrisorile și ciocolata mă ochesc cum intru în casă: “Ai înțeles și tu acum că ești tot timpul la început?”
29 noiembrie 2020
Am început să lucrez la formula cadourilor de Crăciun. Printre prea multe idei și promoții, după două zile de puricat paginile mai multor magazine, am ales să mă concentrez pe esențial. Cuvântul cheie: mi-ra-re. Ca urmare,l-am alăturat pe Micul Prinț unei colecții de adevăruri surprinzătoare despre lume, mă bazez pe Păcălici pentru umorul situațional, păstrez exoticul miros de dulce și mizez pe abilitățile de ambalare dezvoltate Crăciunul trecut ca să livrez la timp 27 de formulări (sper) fericite. Dacă va fi loc și pentru artificii, voi adăuga un puzzle și un simbolic ornament.Dar să le luăm pe rând: vreți să sărbătorim Crăciunul încă o dată împreună?
Desen primit vineri de la Vanesa. Cu el am pornit gândul că putem să le facem copiilor din nou o surpriză făină. Dacă poți, trimite mesajul mai departe în lume.
2 decembrie 2020
Crăciunul în familia lui Ianis, unul dintre foștii mei elevi din Săcele, Brașov. Anul acesta a fost provocator pentru toți elevii, fără dubiu. Clasele din Gârcini, spre exemplu, au trecut în online într-o zonă în care semnalul este slab/inexistent, iar electricitatea lipsește din multe case. Despre cotidianul acesta, din perspectiva sa de cadru didactic, scrie cu onestitate Doamna pe Școala9. Este o discuție ‘apetisantă’ (ce trebuia să se întâmple, cum, unde) care sigur va continua între noi și la televizor. Însă acum vă invit să ne concentrăm frunțile și inimile nu din nou pe impactul pandemiei în comunitățile vulnerabile, ci pe ceea ce putem să facem pentru bucuria celor care vor deschide un cadou împachetat cu atenție doar pentru ei.Cu 1500 lei voi pregăti 27 de cadouri pentru foștii elevi exact așa cum am descris zilele trecute, în jurul cuvântului mi-ra-re și cu un strop din fiecare: carte, joc, dulce și mister. În cel mai fericit caz, grație vouă, voi ajunge la copii pe 19-20 decembrie și voi livra mesajul vostru de încredere. Vrei să mă ajuți?
3 decembrie 2020
În 24 de ore ați cumpărat cadouri pentru 24 de copii. Pe ceas, a fost să fie! Încă 173 lei pentru ultimele 3 cadouri și plec la cumpărături și la gară. 4 decembrie 2020 Merg la cumpărături pentru 27 de copii frumoși, foștii mei elevi. Pentru că ați contribuit mai mult decât puteam spera, voi rotunji sacul cu mai multe surprize. Revin cu formula finală și biletul de tren. Mulțumesc din suflet că ați făcut posibil acest gest. 19 decembrie 2020 În brațele lui Ștefan.
30 martie 2022
„Noi suntem, doamna!” Firește că ele erau, la fel de clare și frumoase. Când mă sună fostele eleve, inima bubuie de fericire! Și încheie apelul cu aceeași iubire care ne-a apropiat în urmă cu 4 ani. Mulțumesc pentru surpriză!
