Ce sunt regulile?

Despre reguli și consecințe în clasă a scris, simplu și clar, Florentina Tituleac, adică Doamnaaa. Așa că m-am gândit cu ce pot să vin în completarea ei, astfel încât să pășim și în afara clasei. Drept urmare, fie că citești din papucii de părinte sau din cei de profesor, propun, în primul rând, un moment pentru reflecție.

De unde vin regulile

Care sunt primele trei cuvinte care îți vin în minte când auzi „regulă”? Păstrează 10 secunde pentru tine să răspunzi înainte de a citi următoarele paragrafe. Pentru mine, de la viziune și dincolo de ea, regula este ritm în tot ceea ce mă înconjoară, iar primele cuvinte pe care le-a stârnit întrebarea au fost cadru, comunicare și evoluție.

Înainte de a îmbrățișa așteptările ce se nasc odată cu formularea unui set de reguli în lucrul cu copiii, să ne amintim că relația pe care noi o avem cu regulile, în general și în particular, va modela relația copiilor cu acestea. Experiențele trecute și felul în care ni le traducem acum influențează modurile în care le vom alege și le vom folosi. Și acum, să cercetăm mai în amănunt…

1. Amintește-ți o experiență plăcută care a presupus folosirea unor reguli, explicit sau nu.
2. Amintește-ți o experiență neplăcută care a presupus folosirea unor reguli, explicit sau nu.
3. Care experiență a cântărit mai mult în stârnirea celor trei cuvinte cu care ai început lectura?
4. Ce răspunsuri ai primi dacă ai duce întrebările la clasă sau în familia ta?
5. Ce păstrezi valoros din răspunsurile pe care le-ai dat?

Răspunzând și eu la întrebări, am revizitat începutul vacanțelor de vară, când tatăl meu îmi cerea programul scris pe o hârtie. Devenise o regulă prin repetiție și mulți ani am resimțit-o ca pe o restricție a timpului meu liber. De câteva ori, însă, am discutat cu el despre cum un program transformă libertatea din aparență în satisfacție. În acele veri, programul a fost o promisiune, din partea mea, față de mine și nu o pretenție din partea unui adult.

Un fel de busolă pentru regulile bune

În al doilea rând, vă propun un moment pentru critică. Pornind de la amintirea descrisă și respectând recomandarea Doamnei de a lucra cu un maxim de cinci reguli, am scris cinci repere personale:

#1
O regulă bună este relevantă pentru copil. Probabil va fi percepută ca o aspirație.
O regulă mai puțin bună nu este contextualizată. Probabil va fi percepută ca o restricție.

#2
O regulă bună este una printre puține.
O regulă mai puțin bună se pierde într-un ghiveci.

#3
O regulă bună este, face, spune, arată, încurajează.
O regulă mai puțin bună nu este, nu face, nu spune, nu arată, nu încurajează. Doar interzice.

#4
O regulă bună este înțeleasă de fiecare copil.
O regulă mai puțin bună este înțeleasă doar de câțiva. O regulă și mai puțin bună este înțeleasă doar de profesor/părinte.

#5
O regulă bună devine un obicei sănătos și în afara clasei/casei.
O regulă mai puțin bună rămâne un truc repetat în clasă/acasă.

Bănuiesc că unele sunt și altele nu sunt potrivite din perspectiva voastră, prin urmare, vă invit să vă numiți reperele:

1. Cu ce repere (nu) rezonați? Ce anume vă (ne)mulțumește la ele?
2. Pe care (nu) le-ați folosi la clasă sau acasă? Cu ce le-ați înlocui?
3. Dacă ar trebui să alegeți trei repere din lista personalizată, care ar fi acelea?

Destinația

Din acest exercițiu, eu păstrez regulile ca promisiuni pe care le facem față de sine, mai întâi, și față de cei din jur, mai apoi și implicit. Construindu-le astfel, consecințele lor devin firești. Când le respect, regulile mă apropie de viziune/ideal, deci de tot ceea ce consider valoros. Când le omit, rămân pe loc sau mă îndepărtez, ceea ce resimt ca neplăcut și indezirabil. Firește că, în funcție de vârstă, ideea își va găsi adaptările necesare. Cât timp, însă, voi proteja suflul pe care am încercat să îl cuprind aici, cred că relația copiilor cu regulile va fi vie, implicată, motivantă.

Pe curând despre responsabilități,

al vostru Creț