Cum motivează lauda?

În articolul anterior, am mers pe urmele pedepselor și recompenselor prin tărâmul Motivației și am ajuns la poarta Laudei…

Ce înseamnă a lăuda?

Conform dexonline, a lăuda presupune:

– A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude.

Cât despre substantivul laudă, acesta este:

– Exprimarea în cuvinte a prețuirii față de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprimă această prețuire. 

Așadar, când lăudăm un copil/elev/om, cuvintele noastre îi indică ceea ce este de preț, ce considerăm valoros. Îi oferim indicii despre unde este comoara. Atunci când copilul este mic (sau omul mai puțin conștient de ceea ce este important pentru sine), lauda îi spune cine este și în ce condiții.

Înainte de a detalia ceea ce ne relevă studiile de specialitate, cred că este important să practicăm ceea ce ne dorim și de la copii – reflecția. Vă propun ca august de august, înainte să pornim motoarele planificărilor, să considerăm următoarele întrebări:

• Care sunt valorile tale? Folosește gratuit acest instrument Values Centre pentru a identifica valorile pe care le prioritizezi în această etapă din viață.

• Cum se manifestă valorile tale în interacțiunea cu copiii? Cum influențează acestea desfășurarea activității didactice și atmosfera clasei?

• În ce aspecte ale activității tale există discrepanțe între valori și activitate? Ce factori externi le influențează? Ce poți schimba din septembrie (în orice sferă a vieții) astfel încât să îți respecți valorile?

Când ne amintim/conștientizăm ce și de ce prețuim, ne simțim energizați să împărtășim comoara – prin cuvinte și acțiuni. Acum, să revenim la impactul pe care îl au cuvintele de laudă pe care le oferim.

„Ai câștigat!”

„Ești un jucător bun!” sau „Ai jucat bine!”

• Pe care dintre cele două o folosești mai des?
• Cum diferă una de cealaltă?

„Ești un jucător bun!”

Este e o laudă generală cu efect dublu: verdict și standard. Verdictul spune copilului cine/ce este; standardul îl așteaptă să mențină această imagine. Rezultatul devine cel important, deoarece de el este dependentă imaginea de sine a copilului. Efortul său cade în plan secund. Copilul își va concentra atenția pe iluzia periculoasă caracteristică personală – rezultat (jucător bun – câștigă).

„Ai jucat bine!”

Este o laudă specifică, în sensul în care se referă la o instanță în care copilul a acționat. Este despre ce și cum a făcut copilul. Este despre ce poate repeta și schimba pentru o dată viitoare. Este despre controlul/efortul său. Copilul se va implica în crearea imaginii de sine.

Perseverența crește cu laude specifice

Lauda generală concentrează atenția copilului pe cine este în ochii lumii. Atunci când greșesc/eșuează, copiii expuși laudelor generale tind să renunțe la activitate, să se retragă. Pentru ei, eșecul nu are legătură cu ce au făcut și ce pot îmbunătăți, ci cu cine sunt ei – eu nu sunt un jucător bun. Zona de confort este preferată provocărilor cu rezultate incerte. Imaginea de sine devine fragilă.

Lauda specifică susține motivația copiilor de a-și îmbunătăți procesul de învățare/jocul/relațiile. Ei tind să revină la o activitate după eșec – au greșit nu pentru că nu sunt buni, ci pentru că aspecte pe care le pot îmbunătăți au nevoie de atenția lor. Imaginea de sine este în propriile mâini.

O atenționare…

Alternarea laudelor generale cu cele specifice nu este inofensivă. Într-un astfel de mix, mai multe laude generale decât specifice diminuează perseverența. 

Mai specific, despre laudele specifice

Laudele care încurajează și susțin formarea motivației intrinseci:

• sunt percepute ca fiind sincere – atenție la inflexiuni, limbajul non-verbal și cuvintele hiperbolizante. Puneți întrebări când nu ați fost atenți la proces sau nu vă găsiți cuvintele – Cum ai abordat problema?, Care a fost cea mai mare provocare?, etc. Copiii mici (5-6 ani) primesc mult mai bine gesturi apreciative vagi decât laude generale, așa că bateți palma!
• concentrați-vă pe aspectele din sfera de control a copilului: acțiuni, atitudine și perspectivă.
• excludeți orice formă de comparație socială. Cu toții știm cât de mici și nesemnificativi ne-am simțit atunci când am fost comparați cu performanțele altor elevi.
• regulat, creați timp și spațiu pentru reflecție. Folosiți întrebări deschise pentru a descoperi ce este transferabil în alte situații de viață. Arătați-le copiilor că orice activitate/materie poate deveni interesantă și relevantă. Atitudine și perspectivă.

De la început, pe termen lung

Studii longitudinale subliniază impactul laudelor specifice:

• Copiii ai căror mame au considerat laudele ca fiind importante încă de la vârste fragede (4 luni; 9 luni) navighează cu o mai mare încredere interacțiunile sociale odată ajunși la 18 și 30 de luni.

• Copiii care au primit laude specifice acasă de la părinți/îngrijitori, între 1-3 ani, au avut rezultate academice mai bune în clasa a IV-a și în toți anii precedenți. Ei au crescut știind că „deșteptăciunea” poate fi antrenată și dezvoltată.

Pe scenă

Laudele se pot pierde prin decorul rezultatelor dacă nu le sprijinim cu câteva lumini de scenă:

• obiectivele de învățare și criteriile de succes sunt formulate și comunicate (și) în termeni procesuali;
• reflecția este parte din rutina clasei (discuții, jurnal, cerc săptămânal);
• copiii oferă feedback regulat, exersându-și astfel spiritul de observație, abilitățile interpersonale și familiarizându-se cu procesul de evaluare;
• copiii primesc feedback de la colegi, profesori, invitați;
• laudele generale sunt analizate pentru a le recunoaște și gestiona atunci când copiii se întâlnesc cu ele .

În favoarea acestor lumini…

Oamenii care oferă laude generale devin mai puțin atenți și motivați să observe activitatea celor pe care îi laudă. Oamenii care oferă laude specifice sunt mai implicați și mai motivați să observe activitatea celor pe care urmează să îi laude.

Pe lângă laude…

Ce se întâmplă când emitem aprecieri generalizate ca parte din discursul nostru motivațional? Doar „fetele sunt mai bune decât băieții la română”, nu? Studiile indică faptul că acest limbaj generic tinde să contribuie la o motivație mai slabă. Cum? Prin faptul că transmite o așteptare socială referitoare la performanță.

„Voi reuși eu să confirm acest adevăr?”

„Ce e în neregulă cu mine de nu am reușit?”

Copiii care au fost expuși unor astfel de aprecieri înainte de o activitate nouă s-au evaluat mai slab și au avut mai multe emoții negative în timpul activității decât cei care nu au auzit generalizările. Cei din urmă au fost deschiși să încerce activitatea din nou, chiar și după ce au făcut greșeli.

Concluzie

Nimic nu e nou sub soare. Cuvintele contează. Cuvintele modelează și creează lumi. Când știm în ce lume vrem să trăim, putem folosi cuvintele în felurile care o clădesc. Eu îmi imaginez o lume în care adulții îi învață pe copii să devină maeștrii propriei vieți. Tu ce în ce lume vrei să trăiești?

În articolul următor, vom detalia portretul profesorului care motivează. Până atunci, voi răspunde întrebărilor de august (de mai sus), cărora le adaug:

• Cu ce rămâne copilul, pe termen lung, în absența rezultatului dorit?
• Ce fel de imagine de sine va avea copilul care (nu) obține rezultatele prețuite?
• Cum susținem copiii să devină adulți autonomi, implicați în procesul de învățare continuu al vieții?

Rămâneți curioși,

Nastasia

Referințe

• Mueller CM, Dweck CS. Praise for intelligence can undermine children’s motivation and performance
• Zentall SR, Morris BJ. „Good job, you’re so smart”: The effects of inconsistency of praise type on young children’s motivation
• Henderlong J, Lepper MR. The effects of praise on children’s intrinsic motivation: a review and synthesis
• Gunderson EA, Sorhagen NS, Gripshover SJ, Dweck CS, Goldin-Meadow S, Levine SC. Parent praise to toddlers predicts fourth grade academic achievement via children’s incremental mindsets
• Shinohara R, Sugisawa Y, Tong L, Tanaka E, Watanabe T, Onda Y, Kawashima Y, Hirano M, Tomisaki E, Mochizuki Y, Morita K, Amarsanaa GY, Yato Y, Yamakawa N, Anme T; Japan Children’s Study Group. The trajectory of children’s social competence from 18 months to 30 months of age and their mother’s attitude towards the praise
• Morris BJ, Zentall SR. High fives motivate: the effects of gestural and ambiguous verbal praise on motivation
• Kakinuma K, Nishiguti F, Sonoda K, Tajiri H, Tanaka A. The Negative Effect of Ability-Focused Praise on the „Praiser’s” Intrinsic Motivation
• Cimpian A. The impact of generic language about ability on children’s achievement motivation
• Cimpian A, Erickson LC. The effect of generic statements on children’s causal attributions: questions of mechanism