Cum începi anul școlar în 2021?

Acest text este mai ales pentru învățători și profesori care își încep activitatea în această toamnă.

Începuturile au o logică internă aparte. Chiar și în situații dificile (sau cu atât mai mult atunci), ele stârnesc imaginația și sprâncenele. De aceea avem nevoie de începuturi. De aceea le căutăm tot timpul și le păstrăm energia în simboluri și amintiri. Multe dintre ele rămân mărunte, personale, relevante pentru un cerc restrâns.  Altele, câteva, ajung să fie scrise cu litere mari de tipar, cunoscute de toți și relevante când păstrează ceva mai mult decât butaforia.

Un astfel de început – relevant, poate fi cel al anului școlar. Dar pentru a-l propune astfel, simt nevoia să mă dezleg de actualitate și să vă invit, atăt cât îmi permit nodurile, să ne plimbăm. Să lăsăm deoparte, pentru un moment, elementele de decor.

Și totuși, de la ele am plecat în mintea mea. M-am gândit la emoțiile pe care le aveam înainte să îmi cunosc elevii, înainte de oboseala pandemiei. Fără toate cele ce sunt acum, dormeam iepurește, rumegând liste de incertitudini. Pot doar să îmi imaginez cum ar fi fost dacă intram acum la clasă. Și imaginându-mi, m-am sfătuit precum vă împărtășesc imediat.

1. Pe munte, pas cu pas

Pentru acest subtitlu îi mulțumesc Nicoletei Topoleanu, care mi-a readus perspectiva într-un octombrie înecăcios.

Primul semestru, mai ales pentru un cadru didactic începător, dar nu numai, este o casă a terorii într-un parc de distracții șubrezit. Când de sus, când de jos, ba din stânga, ba din dreapta, se zbenguie orare cu ochi bulbucați și te împiedică cu șchiopătatul lor imprimantele, ca mai apoi să fii ademenit în consilii, nebănuind că după colț se dezmorțește un portofoliu înfometat. Ajuns în clasă, cu coatele pe confuzia camuflată de catedră, observi că jaluzelele sunt tentacule ce atârnă înșelător, că podeaua e un ghimpe și că nu ai niciun manual care să îți spună cum e cel mai bine să ajungi în spatele clasei…

Pentru mine, imaginea sugerată de Nicoleta a fost cheia pentru primii pași. Cu ea am putut să îmi schimb atitudinea din anxietate în încredere, din grijă în curiozitate. Caută și alege o vorbă care îți permite să vezi în perspectivă și pune-o pe perete. Ba mai mult, du-o la clasă într-o formă accesibilă, împărtășește cu elevii despre efectul ei și invită-i să-și găsească propria cheie. Tot ceea ce trăim, mai ales provocările, pot fi o sursă de inspirație pentru momente de învățare autentice alături de elevi.

2. Fă rai din ce ai

Pentru acest subtitlu îi mulțumesc Gabrielei Dima, care îl poartă pe tricou și îl împărtășește cu toți prin cine este.

Recăpătând perspectiva, ieșim din casa terorii și ajungem la resurse. Înainte de resursele didactice, sunt resursele proprii: de la somnul-somn și masa-masă, până la poveștile, interesele și motivațiile proprii. Toate curg în activitatea didactică atât ca energie care trezește clasa, cât și ca resurse pentru ore. Aduse în contextul pandemiei, acestea îl transformă într-un prilej pentru lecții care să modeleze clasa într-o comunitate, să acceseze gândirea orientată pe creștere și să invite creativitatea în afara cunoscutului.

Și totuși, resursele se vor epuiza și deznădejdea se va instala pe canapea într-o zi. Înainte să simți cum adâncește pernele, un copil sau mai mulți vor fi încercat să te atenționeze că rezervoarele s-au golit. Pentru cât mai puține vizite de la această cucoană fudulie, lipește pe perete:

• 3 valori personale
• 3 aptitudini
• 3 activități prin care cele de mai sus se hrănesc (nu toate simultan neapărat)

Aminteșteți-le des și hrănește-le și mai des.

Pentru valori, îți recomand chestionarul oferit de Richard Barrett Values Centre. Vei alege 10 valori dintr-o listă complexă și vei înțelege mai bine lista priorităților tale.

3. Cu finalul în minte

Pentru acest subtitlu le mulțumesc formatorilor Teach for Romania, care l-au repetat până când a devenit o mantră.

Astfel, după 1 și 2, urmează 3. Dacă vrei să te bucure cum începi anul școlar, investește timp în a-ți imagina cum vrei să îl termini. Pare ușor și evident pentru că detaliile sunt omise; cu toții vrem să fie „bine”. Mult timp, am mișcat capul în sens aprobator când citeam despre subiect și amânăm „visatul cu ochii deschiși” până la următorul mâine. Nici banal, nici ușor, ci muncă pentru care ai nevoie de răbdarea și resursele muntelui. Pentru că forfota primului semestru va părea mereu mai urgentă și mai importantă decât a căuta prin tine și alături de elevi ceea ce veți numi reușite, rămâi 10 minute să îți imaginezi următoarea situație:

Era să mă semnez cu o presupune-n plisc. Și anume că am reușit să surprind la ce mă refer cu termenul „relevant” fără să adresez direct misterul. Fără să îl spulber, menționez că relevant este cel căruia îi este permis să conteze în relație cu valorile personale, oricât de mărunt sau surprinzător…

Pe curând,

Nastasia